1. Dacă Dumnezeu e bun, de ce lasă copiii inocenţi din Africa să moară de foame? Să nu mai zicem de alte chestii pe care aşa-zisul Dumnezeu le lasă să se întâmple celor inocenţi.
2. Religia vrea sa ne înveţe să nu urâm pe alţii. Nu am fi nişte oameni răi dacă nu am urî pe cei răi? Unii oameni sunt evident răi, am fi ca ei dacă nu i-am urî.
Dacă există Dumnezeul descris de Biblie, cu siguranţă nu e cel atotputernic. Şi dacă există şi e atotputernic... atunci ... Dracu, ajută-ne şi păzeşte-ne de relele pe care le lasă atotputernicul!
Oricum, poate nici nu există o divinitate sau mai multe, dar dacă ar exista nu cred ca s-ar simţi bine tratate ca nişte fiinţe umane retardate (pupate-n cur, temute si idolatrizate). Dacă vroiau aşa ceva, se comportau ca nişte fiinţe umane retardate: mergeau pe apă când erau multe persoane să privească, vorbeau la CNN şi daca erau mai multe divinităţi retardate, se luptau pentru putere.
Dar fiind divinităţi (sau o singură divinitate), nu vă aşteptaţi la aşa ceva pentru că prostia stă doar în creierul uman. Divinitatea fiind nemuritoare nu cunoaşte frica de moarte şi aberaţiile ce derivă din ea (anxietate, orgoliu, lăcomie).
Poate toţi devenim divinităţi după ce murim. Ori suntem triaţi de celelalte divinităţi existente sau de o simplă lege a naturii dacă avem sufletul destul de bogat să merităm rangul de divinitate ori rangul de inexistenţă (care, după mine, mi se pare mai groaznic decât existenţa în iadul descris de religii).
Până la urmă, poate să nu urăşti pe cei răi înseamnă să fii divin sau doar să te simţi divin... Ori, poate înseamnă să ai un suflet prea sărac să fii acceptat de divinitate? Nu avem de unde ştii, trebuie să fim noi înşine, avem o şansă aşa, pentru că, oricum, nu cred că divinităţii îi plac lucrurile false.
vineri, 27 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
