Moralitate

Ce e moral?
Ce e imoral?
Ce e bine şi ce e rău nu mai contează, oricum, întâi trebuie să fii moral ca să poţi face diferenţa asta.
Moral e atunci când îţi urmezi principiile, cu excepţia cazurilor când îţi schimbi principiile DOAR pentru că noile principii adoptate sunt mai convenabile şi le adopţi fără măcar să le verifici.

De ce e greu să schimbi principiile cuiva?
Pentru că îi e frică de noile principii, după ce a trăit ancorat în anumite principii şi a văzut că e în siguranţă cu ele, să le abandoneze pentru alte principii ar însemna la o primă vedere să plutească în derivă, frica de necunoscut fiind egală cu frica de moarte. Ar însemna să dea cioara din mână pe păunul de pe gard. Doar că e prea paranoic să creadă că păunul ăla de pe gard e unul special şi nu zboară nicăieri.

Imoralitatea e a celor lipsiţi de caracter: schimbă principiile în funcţie de ceea ce le convine pe moment, doar să pară că au dreptate în momentul ăla deşi se contrazic cu ce au spus acum puţin timp şi cu ce vor zice. Trăiesc după o singură regulă generală: toate regulile care convin imaginii mele sunt corecte, nu trebuie să le verific, cele care nu convin nu sunt corecte, nu vreau, nu stau să le verific. Un om imoral va avea impresia că are tot timpul dreptate. Nu poate recunoaşte nici măcar faţă de el că a greşit, ce să mai vorbim să recunoască faţă de ceilalţi. Nu a aflat încă ceva simplu: nu poţi corecta dacă nu vezi că ai greşit.

E imoral să credem că moralitatea nu ar exista fără religie. Să credem că moralitatea există doar dacă se crede într-o divinitate înseamnă să fii bun doar pentru că ţi-o impune cineva şi dacă nu ar exista ţi-ai face de cap. Mai degrabă ajunge un ateu care e moral în rai, dacă ar exista o diferenţiere de genul ăsta după moarte (iad, rai), decât un călugăr care se roagă zilnic de frică să nu ajungă în iad. Dacă suntem buni de frica lui D-zeu, asta nu înseamnă că suntem morali, chiar dacă nu facem niciun păcat toată viaţa noastră. Asta înseamnă doar laşitate.

De ce se crede că moralitatea e pentru fraieri? Simplu: din orgoliul celor prea laşi să fie morali.