Evidenţa

Evidenţa lucrurilor simple dispare în faţă prejudecăţilor. Nu poţi vedea un lucru cum este el dacă nu te îl priveşti aşa cum este el, ci prin preajma prejudecaţile. Majoritatea lucrurilor sunt simple, deci evidente, trebuie doar să le vezi aşa cum sunt ele. Trebuie să vezi şi copacii dar şi pădurea de copaci. Totul e mult mai simplu fără prejudecătile care ne aglomerează mintea.

Cum ştim dacă ce gândim e o prejudecată sau nu? Simplu, prejudecăţile ne-au fost inoculate de mici, de către părinţi şi societate. Vrei să judeci lucrurile clar? Ignoră, pentru câteva momente doar, tot ce te-au învăţat părinţii şi societatea, moralitatea si legile lor. Pune-ţi mai multe întrebări de ce sunt lucrurile într-un fel şi nu altcumva, de ce te comporţi aşa şi nu altcumva. Şi să ştii cu siguranţă că "de aia", "pentru că aşa a fost dintotdeauna, că aşa e normal","pentru că aşa vreau eu" nu sunt răspunsuri reale. Partea bună a prejudecăţii e că ne menajează creierul să nu mai judece în legătură cu ceva pentru că acel ceva e deja pre-judecat de alţii în locul tău. Practic eşti un robot ce acţionează în funcţie de situaţie după cum a fost programat.

Gândeşte-te bine şi fii sincer: ai dat vreodată un răspuns “aşa e pentru că aşa e normal să fie”? Atunci eşti un om cu prejudecăţi si, pentru mintea ta, ar fi bine să citeşti atent ce scrie în următorul aliniat. Poate pare banal ce scrie şi chiar e banal, dar nu înseamnă că ce e simplu nu e adevărat sau de ignorat. Tocmai, lucrurile simple pot fi uşor analizate şi nu sunt de ignorat pentru ca restul lucrurile complexe sunt alcătuite din lucruri simple. Din zero şi unu s-au creat lucruri măreţe şi se vor crea.

Judecată normală, neinfluenţată de alţii e ceva străin pentru tine şi te sperie prea tare. Tot ce îţi trece prin cap şi poate fi considerat imoral sau ridicol arunci în subconştient, conştientizezi doar gândurile “curate” ale celorlalţi. Crezi, pe bună dreptate, că dacă începi să judeci o să rămâi singurul care vede lucrurile altcumva şi pentru asta vei fi condamnat de cei şi mai îmbibaţi de prejudecăţi ca tine. Există un cerc vicios ce nu lasă mintea liberă: x se teme de y şi z, y de x şi z iar z de x şi y. Nimeni nu are încredere în nimeni. Pentru că toţi ştim ce neîntelegatori sunt cei care au trăit toată viaţa, fără să judece, doar să pre-judece. Te gândeşti că au deja creierul atrofiat şi te vor condamna de la primele tale vorbe, fără să mai stea să le aduci argumente, argumentele lor de genul "de aia" fiind implicit considerate de ei mult mai rezonabile faţă de orice logică de bun simţ. Sau poate unii nu vor fi bătuţi în cap... Dar te poţi risca? Trăim în societate şi nu ne place să fim condamnaţi pentru că depindem direct sau indirect de ceilalţi. E greu de găsit oameni fără creierul atrofiat, dar sunt destui. Trebuie să rişti câte puţin în afirmaţiile tale, în întrebările tale, dacă vrei să vezi dacă un om descuiat sau nu la cap.

Pentru asta trebuie să dai de altfel de oameni şi doar întâmplarea ţi-i poate scoate în cale. Profită de faptul că i-ai întâlnit că cine ştie când mai dai de alţii şi e bine să ştii că doar ei îţi pot fi adevăraţii prieteni, doar cu ei poţi vorbi orice şi vor lua în considerare ce ai zis.

Un “prieten” cu prejudecăţi e genul de om ce te bârfeşte când prinde ocazia şi nu îi pasă de tine chiar deloc dacă ajungi într-o situaţie dificilă în care el ar trebui să facă sacrificii, mai ales materiale, să te ajute. Pentru că orice om cu prejudecăţi consideră că nu merită investit în ceva ce nu aduce profit material.

E alegerea ta ce om vrei să fii: să trăieşti toată viaţa legat cu un lanţ ruginit de prejudecăţi sau să îţi deschizi mintea ca să fii liber de prejudecătile care îţi întunecă mintea şi te fac să trăieşti alergând toata viaţa după ceva ce nu are nimeni nevoie.
Unii spun “Open your mind!”, eu v-am mai spus şi ce înseamnă.